beagle

Istoria rasei beagle

Publicat la 06. Aug, 2011 de beagle în Istorie

Beagle, ca un caine mic de vanatoare, sunt documentati de foarte mult timp, desi originile sale nu sunt in mod sigur cunoscute. Caini cu aceeasi tipologie au fost descrisi in documente datand din anul 200 I.C. in Marea Britanie si 400 I.D. in Grecia. Se crede ca romanii au adus caini mici pentru vanat iepuri in Anglia si i-au incrucisat cu rase locale de copoi. Din Franta, au mai fost aduse si alte specii de copoi, iar toate aceste rase incrucisate au dus la aparitia rasei Beagle.
Beagle au fost foarte populari in Anglia secolelor XII-XV, unde monarhii britanici au crescut varietati de genul Beagle „manusa” (denumiti asa pentru ca incapeau pe o manusa din acele zile)  si Beagle „de buzunar”. Se spune ca regina Elisabeta I isi distra musafirii lasand cainii ei Beagle „de buzunar” sa se plimbe pe mese in timpul dineelor. O alta poveste spune ca vanatorii ii purtau in buzunar atunci cand erau calare si le dadeau drumul sa alerge dupa iepurii care se strecurau in tufisuri unde copoii de talie mare nu se simteau in elementul lor.
In secolele XVI-XVII existau doua rase principale de copoi pentru vanat iepuri: Southern Hound si Beagle. Deoarece in Anglia vanatoarea de vulpi a devenit mai populara decat cea de iepuri, rasa Beagle a fost din ce in ce mai neglijata. Norocul lor au fost fermierii care au continuat sa creasca haite de Beagle pentru vanatoarea de iepuri.
Pe la jumatatea secolului XIX, reverendul Philip Honeywood a infiintat crescatoria din Essex, de unde se crede ca au aparut stramosii rasei Beagle asa cum este ea in prezent. Totusi, acei caini erau crescuti in principal pentru vanatoare si nu pentru a avea un aspect placut si unitar, astfel incat, un alt englez, Thomas Johnson a fost cel care a incercat sa realizeze o linie Beagle care sa vaneze si sa arate bine.
Ulterior, Beagle a fost introdus in Statele Unite al Americii si acceptat de American Kennel Club ca rasa in 1884. In Europa standardul Federatiei Internationale Chinologice pentru Beagle are nr. 161 dateaza din 24.06.1987 si a fost revizuit in anul 2000.
Denumirea de Beagle, are doua posibile etimologii: poate proveni din cuvantul celtic “beag” care inseamna mic sau din frantuzescul “begle” insemnand fara valoare sau cu o valoare mica.
In timpurile noastre un singur tip de Beagle este recunoscut ca rasa si acceptat conform standardelor. Tipurile “manusa” si de “de buzunar” au fost pierdute ca linii genetice si nu se mai regasesc in cadrul rasei.
Din informatiile avute rezulta ca inca mai existe ofertanti de Beagle de buzunar, dar medicii si asociatiile chinologice sustin ca acestia sunt de fapt Beagle tipici cu mutatii genetice accidentale si nu sunt recomandati deoarece sunt predispusi la boli si pot transmite mutatii groaznice progeniturilor lor.